“Am invatat ca, in viata, important nu este ce ai, ci pe cine ai!” Octavian Paler
Ar fi ideal, daca viata ar fi mereu un covor moale, plin cu petale de trandafiri.Ar fi ideal, daca viata ar fi numai zambete, cuvinte bune, dragoste, respect, daruire.Din pacate, in ziua de astazi, nimic nu mai poate fi ideal. Atunci cand am parasit casa parinteasca, la varsta de 18 ani, si am inceput sa intru in viata, am inteles ca viata penduleaza
intre fericire si disperare, intre sanatate si suferinta fizica si morala, intre zambete si lacrimi, intre extaz si agonie, intre cifra 2 si cifra 1, intre frumusete si mizerie omeneasca, intre cuvinte frumoase si judecati aspre si gratuite, intre gesturi curate, venite din suflet si palme morale sau fizice, intre urcusuri si coborasuri, intre Paradis si Iad, dar si intre bogatie si saracie.
Cu cat am trait mai mult, cu cat am reusit sa invat mai multe despre viata, am inteles ca exista cel putin doua tipuri de bogatie si de saracie. Exista bogatia si saracia materiala, care, pe unii,ii inraiesc, pe altii ii fac sa fie mai bun, mai generosi. Ne confruntam, in ziua de astazi, cu o prapastie uriasa intre cei bogati si cei saraci. Undeva, foarte plapand, se lupta sa reziste clasa de mijloc, atat cat mai exista ea. Este dureros sa vezi ca, in anul de gratie 2010, milioane de oameni mor de foame. Este dureros sa vezi ca, unele guverne, cheltuie bani pe razboaie stupide, in loc sa-i cheltuiasca, cu
cap, in beneficiul oamenilior. Este strigator la Cer sa vezi ca, un om omoara un semen de-al lui pentru o singura felie de paine. Si totusi…ce mult inseamna o felie de paine pentru un flamand. Gandindu-ma la aceste lucruri, mi-am adus aminte de bunicele mele dragi, care, acum, ma vegheaza de undeva din ceruri, si care mereu imi spuneau ca “niciodata cel satul nu il va crede pe cel flamand si, niciodata, un bogat nu il va intelege, nu il va crede pe cel sarac. Cu toate acestea, sa nu uiti niciodata sa fii om si sa dai mereu din bucata ta de paine, unui om mai amarat ca tine,pentru ca asta inseamna sa fii bun crestin si, pentru ca, nu se stie niciodata cum, intr-o zi, tu vei fi cea care vei primi o bucata de paine!” Cata dreptate au avut! Am dat si am primit, la randul meu, nu pentru ca as fi fost saraca,
ci, pentru ca, unii oameni pe care i-am cunoscut, au simtit nevoia sa imparta ceva cu mine.
Ceea ce m-a surprins foarte mult, a fost sa vad ca, de multe ori, tot cei saraci daruiesc celor de langa ei, din putinul lor, dar, o fac din tot sufletul. Si cei bogati ofera, dar, de cele mai multe ori, o fac pentru a-si imbunatati imaginea publica, sau, pentru a castiga capital politic.Astfel de gesturi imi creeaza o stare de amaraciune profunda si, in astfel de momente,
imi aduc aminte de niste vorbe intelepte, care spun:”este atata frumusete in lume si atata mizerie in oameni!” Asa este! Trist, dar adevarat!
Am invatat, de asemenea, ca exista bogatia si saracia sufleteasca. Cand am invatat acest lucru, mi-am pus o intrebare, zic eu fundamentala, pentru mine si, poate, pentru cei din jurul meu. Ce este mai important in viata? Sa fii bogat material, dar sarac sufleteste sau sa fii bogat sufleteste si sarac, sau, mai modest, din punct de vedere financiar? Am gasit raspunsul acasa, langa ai mei, unde m-am simtit iubita, ocrotita, inteleasa, incurajata, dar, l-am gasit si aici, la mii de kilometri de ei, aici, printre straini. Aici, in Canada, unde vantul singuratatii si al saraciei sufletesti bate destul de aspru, dar unde, totusi, mai sunt si oameni care ma fac sa ma simt ca si cum as fi cel mai bogat om de pe Pamant.
Am invatat ca, cel mai bine in viata este sa fii bogat sufleteste, bogat cu duhul. Am invatat acest lucru, in fiecare zi alaturi de Fadi. Alaturi de el, ma simt, in fiecare zi, bogata. Extrem de bogata. Prin tot ceea ce spune, prin tot ceea ce face, prin toate zambetele pe care mi le daruieste mereu, prin toate gandurile lui bune, prin toata dragostea pe care o primesc de la el, prin toata linistea si caldura pe care o exprima ochii lui buni si calzi,
ma face sa ma simt atat de bogata. O bogatie , care nu poate fi echivalata in bani, in aur, in nimic.
Am invatat ca bogatia sufleteasca este cea mai importanta in viata. Este singura bogatie, pe care o luam cu noi atunci cand pasim in marea trecere.Am invatat ca, iubind, esti un bogat. Am invatat toate aceste lucruri acasa, alaturi de parintii mei si am reinvatat aici, alaturi de omul pe care il iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine, alaturi de omul care, aici,este punctul meu de sprijin in Univers. Ce gol, ce pustiu este ca acest punct exista, acum, doar in amintire. Si tousi, ramane un punct de sprijin, un punct la care ma voi raporta peste vieti si morti.
Alexandra Mihai
2009
